Cum sărbătorim 8 martie la 108 ani de la apariția ideii de 8 martie?

Redacția Feminism.md Redacția Feminism.md

Marcată în prezent cu flori și cadouri, vânzările cărora sunt propulsate de o publicitate intensă, la începutul secolului XX, Ziua Internațională a Femeii (ZIF) era rezultatul unei campanii feroce, la nivel mondial, pentru drepturile muncitorești.

 

Dar de câțiva ani, de 8 martie se organizează și marșuri pentru egalitatea drepturilor între femei și bărbați, la care se alătură tot mai multe persoane. Anul trecut a fost organizat primul festival feminist, care s-a axat pe înțelegerea consimțământului, iar marșul feminist, aflat la cea de-a treia sa ediție, a promovat mesajul Nu înseamnă Nu. Anul acesta, 8 martie este celebrat cu un mesaj de solidaritate, printr-un șir de evenimente organizate de mai multe ONG-uri din  Moldova.

 

Dar toate acestea nu reflectă cu exactitate ce înseamnă ziua de 8 martie. Mai mult, unele persoane cred că nu mai avem nevoie de 8 martie ca zi de sărbătoare, susținând că ar fi mai bine să renunțăm la ea dacă tot e despre cadouri și flori, în timp ce altele ne îndeamnă să ne amintim de originile acestei zile și să continuăm lupta, care a început acum 108 ani, pentru drepturile femeilor, muncitoarelor, persoanelor marginalizate etc. În învălmășeala cadourilor și a evenimentelor feministe, doar în șoaptă pot fi auzite câte ceva despre cele care au dat viață acestei zile. Poate că nu este surprinzător: alături de ele, feministele și feminiștii moderni arată ușor insipid. Aceste femei au înființat Ziua Internațională a Femeii prin foc, greve sângeroase, muncitoare înfometate și revoluție.

 

Pe un fundal de ambivalență din partea sindicatelor de bărbați, femeile se organizaseră timp de decenii. Cusătoresele, lucrătoarele din fabrici și spălătoresele ținuseră toate pichete la sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX. Bunăoară, “Revolta celor 20,000” atrăgea atenția în întreaga lume deja în 1909. O grevă sângeroasă a muncitoarelor din New York, condusă de Clara Lemlich, o imigrantă ucraineancă-evreică de 23 de ani, care a adunat zeci de mii de femei la liniile de pichet, chiar și după ce huliganii plătiți de angajatorii acesteia i-au rupt coastele.

Succesul de moment al mișcării a avut însă o viață scurtă: la mai puțin de o săptămână, un incendiu a izbucnit în fabrica unde lucra Clara Lemlich, ucigând 146 de muncitoare care fuseseră blocate în interior de către angajatori. Lemlich a pierdut în flăcări o verișoară, prăbușindu-se atunci când nu i-a putut găsi corpul. Tragedia – una dintre cele mai grave dezastre industriale din istoria Statelor Unite – a atras condamnare universală, concentrând lupta de viitor a ZIF pe drepturile muncitorești.

 

Luise Zietz și Clara Zetkin, originare din Germania (ambele se identificau drept feministe și socialiste), au fost primele cărora le-a venit ideea. Inspirate fiind de numărul tot mai mare de activiști și activiste feministe, acestea au propus în 1910, la cea de-a doua Internațională Socialistă organizată în Copenhaga, dedicarea unei zile mondiale luptei pentru drepturile femeilor. Prima ZIF a avut loc la 19 martie 1911 în Prusia, în timp ce în Rusia a fost celebrată pentru prima dată doi ani mai târziu. Peste un milion de femei din întreaga Europă au ieșit atunci în stradă pentru a cere drepturi egale.

 

ZIF tocmai se solidificase într-o tradiție de stânga când a izbucnit primul război mondial în 1914, iar organizarea socialistă a ajuns în haos. Totuși, pe 19 martie în 1917 , ZIF a ieșit din nou în evidență, când un grup de femei muncitoare din Rusia Imperială a declanșat unul dintre cele mai monumentale evenimente ale secolului XX. Mărșăluind prin St. Petersburg, în mod neașteptat li s-au alăturat lucrătorii din fabricile din zonă, susținând apelurile acestora la “Pâine și pace”. În câteva ore, s-a produs o revoluție pe scară largă. Țarul Nikolai a abdicat, a fost înființat guvernul provizoriu condus de menșevici, iar șase luni mai târziu, bolșevicii au preluat controlul depunând un efort consistent de a reduce din semnificația organizării femeilor pentru drepturile lor, punând accentul doar pe lupta de clasă – o luptă de clasă lipsită de gen.

Totuși, e important să menționăm că la nivel internațional lupta pentru drepturile muncitoarelor a fost și o luptă pentru dreptul de vot al femeilor. Chiar dacă inițial au existat divergențe dintre diferitele grupuri de femei, care se axau fie doar pe dreptul de vot, fie doar pe drepturile muncitoarelor, acestea s-au consolidat la un moment dat. De exemplu, femeile din Rusia și-au obținut dreptul de vot ca rezultat al acțiunilor de masă de pe 19 martie din 1917. Guvernul provizoriu instalat după revolta lor le-a oferit dreptul de vot și de a candida pe 20 iulie 1917.

 

În timp, semnificația zilei de 8 martie a fost schimbată deliberat de către guvernele care s-au perindat în diferite țări. În Uniunea Sovietică această zi a fost redefinită și ajustată cu fiecare schimbare ideologică a puterii față de rolul femeilor în societate. Astfel, dintr-o zi revoluționară în care femeile erau prezentate ca și luptătoare și egale bărbaților muncitori, a devenit o zi a florilor și a femeilor docile, gingașe, casnice și crescătoare de copii. În SUA, unii istorici susțin că originile zilei au fost în mod deliberat înăbușite în era McCarthy, iar alții o văd ca pe ceva ce a schimbat viața politică. Așa sau altfel, diferența dintre ceea ce era această zi pe atunci și ce este acum nu ar trebui să treacă fără comentarii.

 

Dintr-o zi dedicată campaniei pentru femeile muncitoare, a devenit una pe care magazinele o utilizează pentru a pretinde că femeile sunt celebrate. ZIF este exemplul perfect de eșec al feminismului modern în a se conecta cu cei din clasa muncitoare și cei săraci. Agitați-vă la această constatare oricât doriți (și chiar vă rugăm), dar rămâne adevărat că, dincolo de idealurile intersecționale și dezbaterile de pe facebook și twitter din ultimii ani, există încă femei care se găsesc în aceeași poziție, care a făcut-o pe Clara Lemlich să se târască prin ruine căutând corpul persoanei dragi.

 

În lume încă mai există fabrici unde muncitorii și muncitoarele sunt exploatate, la fel cum există și traficul, sclavia, condițiile de muncă îngrozitoare și condițiile de viață mizere. La pragul nostru, femeile poartă greutatea acestor răni. Mame singure, adolescente sărace, femei obișnuite, care se luptă să pună mâncare pe masă. Ce dezbatem pe facebook, twitter, pe platformele media asupra cărora am luptat atât de mult? Jucăriile roz, sânii în mass media și femeile pe bancnote: niciuna dintre acestea nu este lipsită de importanță, dar acestea s-au ridicat la suprafața dezbaterii din cauza reticenței noastre de a ne angaja într-o luptă împotriva sistemului.

 

Înainte să moară la vârsta de 96 de ani, Clara Lemlich organiza lucrătoarele care aveau grijă de ea într-un sindicat. Ziua Internațională a Femeii ar trebui să fie în principiu despre oamenii săraci nu doar pentru a aduce un omagiu femeilor ca Lemlich, ci și datorită ceea ce ea a știut până în ultima clipă: pentru a construi o societate echitabilă, trebuie să începem de la cei care o duc cel mai rău. De 8 martie, la asta ar trebui să reflectăm, și atunci când ne organizăm în această zi, ar trebui s-o facem în spiritul revoluționar al sărbătorii. Putem începe chiar de la locul de muncă, unde în loc să ne mulțumim cu florile primite în dar de la șefi, ar trebui să cerem echitate salarială și condiții decente de muncă pentru toată lumea.

 

Traducere și adaptare după versiunea originală, în limba engleză, a articolului “We mustn’t forget the revolutionary roots of International Women’s Day”, de Rebecca Winson. Adnotările aparțin autoarelor Ana Gurău, Polina Ceastuhina și Victoria Apostol-Marius.

 

Am decis să republicăm, cu această ocazie, declarația mai multor membre și membri ai societății civile, expediată în luna decembrie 2017 Prim-ministrului și Ministrei Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, cu privire la suspendarea zilelor de sărbătoare marcate pe 8 martie și 1 mai.

 

Spune NU abrogării zilelor de 8 martie și 1 mai!

Către:
Prim Ministrul Pavel Filip
Ministra Sănătății, Muncii și Protecției Sociale Stela Grigoraș

 

DECLARAȚIE

Prin prezenta, [semnatarii/ele] doresc să-și exprime dezacordul față de proiectul de lege pentru modificarea și completarea art.111 din Codul muncii al Republicii Moldova nr.154-XV din 29 martie 2003, prin care se propune abrogarea zilelor de 8 martie și 1 mai ca zile de sărbătoare nelucrătoare, dar și cu argumentele aduse în sprijinul acestei măsuri în Nota informativă atașată la acest proiect.

 

Constatăm cu dezamăgire că propunerea de a exclude 8 martie din lista zilelor de sărbătoare nelucrătoare este întemeiată pe o justificare neadecvată care ignoră semnificația istorică a acestei zile și relevanța sa actuală. Ziua de 8 martie este Ziua Internațională a Femeilor și este sărbătorită în Republica Moldova anume sub această egidă. Ziua de 8 martie a devenit sărbătoare ca rezultat al luptei femeilor pentru recunoașterea drepturilor acestora. Declararea zilei de 8 martie ca Zi Internațională a Femeilor a fost inspirată de acțiunea de protest a femeilor muncitoare din orașul New York care au ieșit în stradă pe 28 februarie, anul 1909 pentru a cere condiții de muncă mai bune și salarii echitabile. Astfel, în anul 1910, la cea de a doua Conferință Internațională a Femeilor Socialiste care a avut loc la Copenhaga, Danemarca, inspirate de manifestarea de la New York, participantele de la conferință au propus stabilirea zilei de 8 martie ca Zi Internațională a Femeilor cu scopul de a promova lupta pentru drepturile femeilor, inclusiv sufragiul femeilor (dreptul de vot), care era negat atunci în toate țările europene. În anul 1911, Ziua Internațională a Femeilor a fost celebrată pentru prima dată de către peste un milion de oameni în țări precum Austria, Danemarca, Germania și Elveția. Din 1975, Organizația Națiunilor Unite (ONU) a stabilit Ziua Internațională a Femeilor pe 8 martie și în fiecare an această zi este celebrată la scară internațională cu tematici. Bunăoară, tematica de anul acesta a fost Women in the Changing World of Work: Planet 50-50 by 2030.

 

Invocarea faptului că ziua de 8 martie este celebrată doar în statele foste republici sovietice și nu e celebrată în niciun stat al Uniunii Europene (UE) reprezintă un argument fals pentru a solicita eliminarea acestei zile din lista zilelor de sărbătoare nelucrătoare. După cum am menționat mai sus, ziua de 8 martie este o sărbătoare internațională care are scopul să celebreze lupta femeilor pentru drepturile lor și munca care trebuie încă depusă pentru a atinge egalitatea de gen pe deplin, inclusiv în Republica Moldova. Mai mult, noi, ca cetățeni ai RM, ar trebui să ne cunoaștem istoria, s-o analizăm critic și să ne-o asumăm. Trecutul sovietic este parte componentă a istoriei Republicii Moldova, care nu poate fi ignorat sau eliminat peste noapte. Faptul că ziua de 8 martie a fost celebrată în perioada sovietică și noi am continuat s-o celebrăm după obținerea independenței, în timp ce alte state au renunțat la partea oficială a acestei zile nu anulează importanța și semnificația istorică a ei. Alinierea la standardele Uniunii Europene nu presupune renunțarea la propria istorie și la aspectele specifice, care ne definesc ca țară și regiune, atât din punct de vedere istoric, cât și în prezent.

 

Menționăm că ziua de 1 mai, Ziua Internațională a Muncii nu poate fi o zi de sărbătoare lucrătoare, așa cum aceasta contravine principiului de bază pentru existența acestei zile. Ziua Internațională a Muncii este celebrată peste tot în lume ca zi de sărbătoare nelucrătoare, așa cum muncitorii și muncitoarele lucrează anul împrejur și au luptat să obțină o zi nelucrătoare care le permite să-și celebreze munca în afara câmpului de muncă. La fel ca și 8 martie, ziua de 1 mai este o zi de importanță istorică care tradițional a fost o zi nelucrătoare.

 

Reiterăm faptul că aceste două zile, 8 martie și 1 mai, sunt zile internaționale, celebrate în diverse țări cu scopul de a promova o istorie bogată a luptelor pentru drepturile femeilor și drepturile muncitorilor și care au fost stabilite încă de la început ca zile de sărbătoare nelucrătoare.

 

În acest context, solicităm:

Păstrarea zilei de 8 martie ca zi de sărbătoare nelucrătoare.
Păstrarea zilei de 1 mai ca zi de sărbătoare nelucrătoare.

 

Semnatarii/ele:

Victoria Apostol, activistă civică, membră a Platformei pentru Egalitate de Gen
Ana Gurău, activistă civică, membră a Platformei pentru Egalitate de Gen
Alina, Andonache, membră a Platformei pentru Egalitate de Gen
Nina Lozinschi, Secretara Generală a Platformei pentru Egalitate de Gen
Natalia Duminica, activistă pentru drepturile persoanelor de etnie romă
Vitalie Sprînceană, Rețeaua Civică Urbană, redactor la Platzforma.md
Artiom Zavadovschi, activist pentru drepturile persoanelor LGBT
Lilia Nenescu, coordonatoare de proiect la “Comunități active pentru democrație participativă în oraș”
Stella Uțica, Coordonatoare de Proiecte, Institutul de Politici Publice
Andrei Lutenco, Director de Programe, CPR Moldova
Maria Stratan, Coordonatoare de Proiecte, Institutul de Politici Publice
Nata Scobioală, activistă civică, membră a Platformei pentru Egalitate de Gen
Elena Sîrbu, jurnalistă, activistă pentru drepturile persoanelor de etnie romă
Petru Negură, sociolog, lector universitar, redactor Platzforma.md

 

Preluare după versiunea originală a Declarației, publicată pe Platzforma.md

 

 

Similar POSTS

Unde e Gayropa?

O evoluție periculoasă a opiniei publice din mai multe țări post-sovietice are loc în ultimii…
read article

Costurile Feminității în Moldova

În ultimul timp în Moldova au apărut tot mai multe traininguri, seminare și proiecte oferite…
read article